CE propune scutirea de TVA a bunurilor vitale în situații de criză
La 12 aprilie, Comisia Europeană a propus o scutire de TVA aplicabilă bunurilor și serviciilor puse la dispoziția statelor membre și cetățenilor de organismele și agențiile UE în situații de criză, precum dezastre naturale sau urgențe în domeniul sănătății publice. Măsurile propuse ar permite CE și altor agenții și organisme ale UE să importe și să achiziționeze bunuri și servicii fără TVA atunci când acestea sunt distribuite în cadrul unor intervenții de urgență în UE. Măsurile propuse nu vizează doar bunurile și serviciile medicale relevante în perioada curentă de criză cauzată de pandemia de COVID-19 (precum testele de diagnosticare, materialele de testare, echipamente de laborator, echipamente de protecție: mănuși, aparate de respirat, măști, halate, produse de dezinfectare), dar și bunuri care ar putea fi folosite în diverse tipuri de situații de urgență, ca, de exemplu: echipamente de căutare și salvare, corturi, paturi pliabile pentru aer liber, îmbrăcăminte, alimente și bunuri similare. Propunerea CE este relevantă în contextul pandemiei de COVID-19, Comisia propunând aplicarea retroactivă a noii scutiri de TVA tranzacțiilor desfășurate ulterior datei de 1 ianuarie 2021. Propunerea legislativă a fost transmisă deja Parlamentului European și Consiliului în vederea adoptării.
Trialogul pe tema CbCR, în plină desfășurare
Vineri, 23 aprilie, va avea loc cea de-a doua reuniune a negociatorilor din cadrul Parlamentului European și a președinției portugheze a Consiliului UE pe tema raportării publice pentru fiecare țară (CbCR). Cu prilejul primei reuniuni, care a avut loc la 29 martie, echipele de negociere au discutat o serie de aspecte legate de informațiile care ar trebui făcute publice și informațiile adiționale care ar trebui raportate conform solicitării Parlamentului și clauzei de salvgardare. Aceste aspecte trebuie discutate în detaliu și în cadrul instituțiilor, în timp ce se rezolvă probleme tehnice mai puțin controversate.
Subcomisia FISC va aborda reforma Grupului de lucru pentru Codul de Conduită
Membrii subcomisiei FISC din cadrul Parlamentului European au avut, la 19 aprilie, un schimb de opinii cu Lyudmila Petkova (președintele Grupului de lucru pentru Codul de Conduită) privind criteriile și procesul care stau la baza reformei Grupului de lucru pentru Codul de Conduită. Va urma o audiere publică pe aceeași temă, la care vor lua parte doi experți în domeniul juridic: profesorul emerit Sol Picciotto și profesorul Ana Paula Dourado, care vor discuta împreună cu membrii subcomisiei măsurile necesare pentru ca reforma Grupului de lucru să își îndeplinească obiectivul de a pune capăt practicilor fiscale dăunătoare în interiorul și în afara UE. Discuția va fi inclusă în raportul subcomisiei FISC privind Reformarea politicii UE referitoare la practicile fiscale dăunătoare (inclusiv reforma Grupului de lucru pentru Codul de Conduită).
Hotărâre CJUE: Serviciile unui avocat direct legate de ajutorul social și securitatea socială pot fi scutite de TVA
La 15 aprilie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a pronunțat o hotărâre în cauza C-846/19 conform căreia serviciile prestate de un avocat în cadrul unor mandate de protecție a unor persoane majore declarate incapabile de lege pot fi scutite de TVA, dacă serviciile prestate sunt direct legate de ajutorul social și securitatea socială și, prin urmare, avocatul poate fi recunoscut drept organism cu caracter social. Cauza a fost adusă în atenția CJUE de un tribunal din Luxemburg, care a solicitat o clarificare în acest sens, întrebând dacă respectivele prestări de servicii pot fi considerate activități economice în sensul Directivei TVA. CJUE a confirmat că astfel de servicii constituie o activitate economică și că scutirea de TVA se poate aplica dacă prestările de servicii sunt efectuate în beneficiul persoanelor majore declarate incapabile de lege și intră în sfera noțiunii de „prestări direct legate de ajutorul social și securitatea socială”, în sensul Directivei TVA. CJUE a clarificat și că este de competența dreptului național al fiecărui stat membru să stabilească normele potrivit cărora o asemenea recunoaștere poate fi acordată unor astfel de organisme, altele decât cele de drept public.
